Forfota nesfârșită a cărucioarelor plimbate haotic se pierdea hilar în zgomotul vocilor ce-și găseau cu greu drum în conștiința amorțită de uimirea singuratatii… Stătea prostit în mijlocul imensului supermarket încercând să-și găsească repere, căutând să-și motiveze prezența într-un loc în care rareori fusese singur.
Rememora la infinit obiceiuri din trecut, se aștepta s-o audă și să-și definească mișcarea, s-o apuce în direcția dorită, să taie de pe listă, să adune în minte, să se facă folositor unui sistem căruia nu-i mai găsea rostul…
Trecuseră zile, apoi săptămâni, deja se făcuseră luni de când nu ieșise din casă și iată că-și luase inima în dinți îndrăznind să iasă la cumpărături în locul unde nu reușea deloc să înțeleagă ce are de făcut fiind singur.
Ridică privirea smulgându-se dintr-o stare vecină cu amorțeala, deodată se lăsă dus de valul de cumpărători gălăgioși căutând să observe și să înțeleagă viața imensului supermarket.
Instinctiv căuta oameni singuri la cumpărături dar nu reuși să zărească pe nimeni, grupuri compacte de doi sau trei uneori mai mulți, îi aduceau amintiri de foc în fața ochilor.
Zâmbi în sinea lui observând cuplul ce se săruta pe furiș, el cu un salam în mână, ea cu o bucată de suncă… lăsate să aterizeze instantaneu în coșul arhiplin de cumpărături.
Clipi mărunt din ochi când valuri de amintiri fierbinți se revărsară la vederea bărbatului ce conducea tacticos un coș plin vârf de veselia celor doi copii, scutură rapid din cap smulgându-se din starea imposibilă și fugind departe spre alte gânduri…
Oare de ce împărtășesc cu tine un moment dramatic din viața mea? De ce mă las purtat din nou în gânduri de singurătate? Zilele trecute ți-am cerut ajutorul rugându-te să-mi răspunzi anonim unor întrebări și citind ceea ce am primit mi-am dat seama că sunt în măsură să împărtășesc cu tine recunoștința născută din câțiva ani de singurătate.
Frica de singurătate o avem în noi din naștere, începe prin a ne simți singuri fără căldura sânului iubit, continuă pe măsură ce devenim conștienți de valoarea oamenilor de lângă noi și deseori ia forme imposibile în momente de mare cumpănă în viața noastră.
Momente ca moartea unei persoane iubite sau un divorț dureros sau ruperea de locurile natale și pribegia prin lume sau orice moment în care, conștient sau nu, mânat de împrejurări sau din proprie inițiativă – te sustragi prezenței oamenilor fiind singur.
Aceste rânduri se doresc a fi un argument pentru singurătate, deși știu sigur că fiecare fibră a ființei tale va dori să-mi spună că nu e bine, nu e omenesc, nu e nici o fericire în sentimentul singuratății…
PERICOLUL SINGURĂTĂȚII
Însă înainte de orice ar trebui să-ți spun câteva cuvinte despre pericolul singurătății, despre senzația fără sens ce-o poți simți în clipa în care te găsești singur – singurel în fața sorții.
E ca o imobilizare, ai senzația că lumea s-a oprit în loc, ai toată libertatea din lume, acum mai mult ca niciodată, totuși tu ZACI imobilizat căutându-ți reperele, căutându-ți acțiunile ce nu erau vreodată simțite singur.
Obiceiuri rutinate o viață își cer dreptul, niciodată nu ai plecat fără să spui la revedere, casa ta a fost mereu plină și pur și simplu nu te regăsești în pustietatea unor camere goale.
Cineva mereu asculta muzică și acum păstrezi tăcerea înghițindu-ți cu greu clipele ce le dorești tăcute, îți auzi respirația ce niciodată nu o auzeai, auzi vecinii râzând și câinii lătrând, auzi zgomote ce făceau parte din fundal, de obicei nedându-le atenție…
Este înfiorător și dacă acum simți asta află că nimeni niciodată nu e scutit de așa ceva. Desigur, unii vor țâșni căutând să completeze senzația de gol cu ORICE au la îndemână, în timp ce alții se vor afunda cu nesaț în nefericire de parcă ar merita, de parcă asta ar fi ceea ce trebuie să facă…
Și dacă ar fi să-mi aduc aminte ce simțeam mi-aș permite să-ți spun simplu – a te afunda în singurătate e de mii de ori mai bine decât a țâșni spre ORICE ai la îndemână, fie că e shopping și obiceiuri nefaste ca socializarea în delir pe facebook…
Sau apropierea de oameni ce nu-i cunoști destul și în fața cărora ai putea fi atât de vulnerabil dat fiind că le dorești compania cu orice preț.
Pentru a scăpa de singurătate e foarte posibil ca discenamantul tău să nu-și spună cuvântul, vei sfârși prin a face orice, a mânca orice, a dormi mai rar, a te agăța de orice miroase a trecut… Și nu e bine, îți spun din experiența mea de ani de singuratate, toate venite ad-hoc, spontan și pe negândite din dorința de a completa o singurătate se pot dovedi departe de ceea ce ți-ai putea dori…
AVANTAJELE SINGURĂTĂȚII
Însă există ceva rar și frumos în tăcerea singurătății. În primul rând există libertate, nu e nevoie să simți singurătatea ca pe o povară, ca pe o stare ce ești nevoit s-o adopți.
Poți renunță la ea ORICÂND însă ai grijă ce-ți dorești fie și din viziunea simplului fapt că oamenii sunt rar singuri. În singurătate există acele clipe de viață când poți crea lucruri, drumuri, vise, senzații unice, armonia singurătății începe prin a te redefini ție însuți.
Cine ești, ce vrei, cum vrei, ce simți îți vor fi extrem de bine conturate NUMAI în singurătate. Liberul arbitru e la putere, îți poți defini arta de a dori, nu mai ești influențat de nimeni și de nimic, niciodată în viața ta nu ai fost atât de puternic și independent.
Există o forță colosală a simguratatii, o liniște ce se așterne peste toate și peste tot, o armonie ce reverberează în toată făptura ta făcându-te să simți senzații unice în viață. Iată de ce oamenii puternici aleg să fie uneori singuri, retrăgându-se departe de forfota socială, departe de elemente ce le-ar putea altera conștiința și discernământul.
E de la sine înțeles că te regăsești în momente de mare cumpănă doar în singurătate, fie ea și temporară… Atunci poți vedea viața ta în ansamblu, atunci poți fi atât de egoist încât să simți numai pentru tine și da, atunci ești mai puternic ca niciodată.
Deși nu poți exista singur pe lume, deși prietenii, familia, iubirea sunt cele ce-ți completează cu totul existența, rarele momente de singurătate te fac să apreciezi și să observi cât de mult contează o prietenie, un om lângă tine, un suflet de cățel, un zâmbet de copil…
Dacă ar fi să-ți dau cel mai bun sfat acum că ești surprins de singurătate, ți-aș șopti etern – fii fericit că ești pentru un moment singur, sau pentru mai mult timp și folosește acești stropi de singurătate căutându-ți esența vieții în tine și în viitor apreciind și observând mereu oamenii, natura și iubirea…
Cu drag, Cristian.
Cristian Neacșu mă numesc și scriu despre cum poți câștiga bani pe internet, marketing si promovare pe net, despre viață și autodezvoltare și chiar poezii dar ador să scriu și despre viața la țară, paulownia, găini, câini, electronică și tot ceea ce e tehnic și util oamenilor.