Câinele ciobănesc de Berna este, poate, cea mai interesantă rasă de câini ce am avut ocazia să cunosc îndeaproape. Iată de ce azi voi scrie un pic despre acest câine, urmând ca, probabil, în viitor să mai revin.
Neamul lui se pierde în negura vremurilor, undeva în Alpi într-un mic cătun elvețian numit Berna. Pe acele vremuri câinii mastiff romani de luptă s-au ”pupat” cu ciobăneștii autohtoni elevetieni rezultând rasa ciobănesc de Berna.
Sunt câini inteligenți, mari iubitori de oameni și familie, fără caracter agresiv. Poți să-i lași să-ți pazesca curtea dar și nou-născutul. Buni la joaca cu copii. Circumspecți și prudenți, rezervați dar nu agresivi cu străinii.
De o frumusețe care câțiva ani în urmă a câștigat un loc unu mondial, acești câini sunt extraordinar de puternici, putând căra o tonă pe roți și având mușchii membrelor cam cu 40% mai mari decât ai raselor obișnuite și o structură osoasă masivă și robustă.
Culoarea tricoloră împarte armonios corpul. Negrul e majoritar apoi albul pe piept în formă de cruce. Alb există și pe cap, vârful cozii și lăbuțe. Roșcatul separă albul de negru armonios și uniform. Unii au ”kiss point”, un punct alb pe ceafă.
Totul se armonizează într-o blană cu două straturi ce-i ferește de frig dar și de căldura excesivă. Pot îndura cu ușurință temperaturi extreme, minus 20 grade Celsius e temperatura la care au chiar chef de joacă. Pot îndura și verile toride dar având la îndemână apă și umbră.
Sunt câini cu un temperament mediu activ, se vor mișca dacă e nevoie, nu vor lătra fără motiv. Deși sunt masivi și par uneori inactivi, pot alerga extrem de repede, pot fi agili și energici într-o măsură ce surprinde.
Sunt câini predispuși la displazie și cancer ce nu trăiesc mult. În general câinii mari trăiesc mai puțin decât câinii mici. Cel mai bătrân Bernez avea cam 13 ani dar media de vârstă e undeva spre 9 ani. Oricum ar fi, merită o dată în viață să ai un astfel de câine.
În poza următoare e Gip, un ciobănesc de Berna în vârstă de 5 ani ce m-a uimit prin temperamentul extraordinar. Dacă ar fi acum să-ți povestesc despre el, îmi e teamă că ne-ar prinde a doua zi sau chiar mai mult. Totuși, n-aș putea trece mai departe fără a-ți spune câteva lucruri ieșite din comun.
Imaginează-ți o ”dihanie” de dulău, greu de 50 de kg cu capul mai mare ca al tău. Acum imaginează-ți un astfel de câine nemâncat, să zicem și tu dându-i ceva cu mâna ta. Se va repezi, ar fi bine să fii atent să nu-ți ”uiți” degetele printre colții lui.
Nu Gip. Indiferent cât de foame i-ar fi, el va lua osul sau bucata de mâncare cu atâta gingășie de nu-ți vine să crezi. E ca și cum apucă cu buzele în reluare.
Acum imaginează-ți un câine care a făcut o dandana. Certat de tine. Marea majoritate, se vor culca, vor băga coada între picioare, se vor refugia într-un loc presupus sigur departe de mânia ta.
Nu Gip. El va face un singur lucru, va ridica o labă în aer. E felul lui de a reacționa când știe că a făcut ceva rău și e certat. Face asta de când era mic și o face și acum. Stă în fund ca statuia și ridica una din labe. Dezarmant.
Dar destul despre Gip, să ți-o prezint pe Yuki. Ea e mai mică un pic însă dacă ești străin de proprietate, nu de Gip ar trebui să-ți faci probleme ci de Yuki. Yuki te va simți, examina, judeca și condamna în câteva secunde.
N-a mușcat încă pe nimeni însă lătratul ei e mai agresiv și mai sonor ca al lui Gip. Nu ai cum să te mai miști după un astfel de lătrat. Dar în marea majoritate a cazurilor, te scanează apoi pleacă urmărindu-te cu ochii ca un polițist convins că ai făcut ceva rău.
Yuki e întruchiparea vânătorului, nu ai cum lăsa animăluțe cu blană sau pene în preajma lui Yuki. Iepuri, vrăbii, porumbei, găini, de toate a dat gata într-un stil propriu și decis.
Imaginează-ți un câine care sare și prinde vrăbii din zbor. Imaginează-ți o felină sălbatică plină de grație și agilitate și ai dat de Yuki. E motivul pentru care, deși o iubesc din tot sufletul, sunt mereu cu ochii pe ea. Nu există ceva care să nu fie comestibil pentru Yuki.
Gip și Yuki sunt de rasă pură, având părinții participanți în competiții. Ei au dat naștere unei fetițe superbe, Ema care însă are un ochi albastru ca laserul. Am citit despre astfel de câini ce au unul sau ambii ochi ca de Husky însă până la Ema nu am știut ce și cum.
Ema, acum, când scriu acest articol are 4 luni și jumătate însă eu cățea mai deșteaptă, mai atentă, mai jucăușă și mai ”lătrăcioasă” n-am văzut. Latră la vânt și latră la stele, latră la frunze și la toate cele. Îți spuneam la început cum câinele ciobănesc de Bernă latră numai când trebuie, nu Ema.
Sper să-i treacă ca nu știu ce mă fac cu ea. Am încercat să învăț de toate câinii, să nu latre încă nu. Cam atât despre Ema, încă învățam și suntem pui.
Un lucru am învățat după 5 ani cu ciobănești de Berna. Sunt capabili de foarte, foarte multă dragoste pentru casă și stăpân și-ți vor înfrumuseța viața într-un fel ce puține rase de câini sunt capabile.
Totuși, mă aștept să ai multă, multă dragoste pentru un câine, în primul rând să știi cum să ai grijă de câinele tău.
Acestea fiind zise, îți doresc o zi plină de căldura unui câine.
Cristian Neacșu mă numesc și scriu despre cum poți câștiga bani pe internet, marketing si promovare pe net, despre viață și autodezvoltare și chiar poezii dar ador să scriu și despre viața la țară, paulownia, găini, câini, electronică și tot ceea ce e tehnic și util oamenilor.