În așteptarea primăverii, azi, mă gândesc să scriu un pic despre dezvoltarea creaturilor verzi în grădina noastră, despre bălării și agricultura alternativă în condiții dificile de secetă.
În natură nimic nu crește la fel. La fel și la noi în grădină. E o utopie să ai așteptările ce le ai când te duci să faci copii documentelor la xerox. Nici măcar la xerox nu ies toate la fel, la un studiu temeinic al foilor vei descoperi discrepanțe, deosebiri, diferențe.
Azi m-am gândit că ți-ar prinde bine un film făcut de mine anul trecut, pe secetă mare, e un film care ”m-a furat” adică e excesiv de lung așa încât dacă ai treaba, lasă-l, nu e cazul să-l vezi acum, nu ”fuge” nicăieri.
Spuneam că nimic în natură nu crește la fel, că există plante, flori, copaci care au imunitate mai mare, sunt mai sănătoase, mai robuste, cărora căldură excesivă le pune acest sistem imunitar la încercare dar care trec cu bine de secetă, lipsa de apă, lipsa de elemente esențiale vieții. Eu ii spun acestui proces SELECȚIE NATURALĂ.
Nu țin cu tot dinadinsul să dau cele mai bune condiții plantelor, culturii, copacilor. Pe de o parte sunt bucureștean și mereu în mișcare, totuși uneori atât de comod încât nici nu am chef de grădină, pe de alta, procesul natural de selecție ”naște” exemplare deosebit de robuste.
Pe de-o parte nu am chef să mă cheltui cu tratamente costisitoare, nu am bani să investesc fără sens în grădină, pe de alta nu am timp să urmez proceduri complicate și extravagante dat fiind multitudinea proiectelor ce le am deja în curs.
Dacă și tu gândești ca mine, dacă agricultura altfel, neinvazivă, conservativă cum i se mai spune, e ceva interesant atunci e posibil să adori buruienile, să începi să înveți despre ele, despre cum le poți folosi așa încât un eveniment neplăcut cum e seceta să nu te afecteze sau să te afecteze nesemnificativ.
Oricum, exceptând cazurile de întoarcere la glie, cazul în care ai văzut la mama și la tata cum se face agricultură, restul suntem ”un pahar gol” așa încât numai chef de învățat să avem și voila!!!
Nici nu mai trebuie să arăm, nu mai trebuie să ”chinuim” pământul, nu mai vrem grădini fără buruieni ci cât mai multe, cât mai pline de apă și de viață așa încât să conservăm însăși viața grădinii.
Un ”pahar gol” e mult mai ușor de ”umplut” cu cunoștințe, un ‘pahar plin”, nu prea… întâi trebuie golit și apoi umplut. E motivul pentru care am mare, mare încredere în orășenii aflați la țară, ei se vor ”creștiniza” din mers, nu vor trebui să sufere o schimbare masivă de percepție, de strategie și concepție…
Deci, dacă ar fi să-ți dau câteva sfaturi din mica mea experiență din grădina ar suna cam așa:
- pentru agricultura în recipiente, IZOLEAZĂ solul, nu-i nevoie să torni ciment sau să pui cărămizi cum fac indienii sau chinezii care cultivă roșii direct plantând în găuri făcute astfel dar poți folosi folie specială sau material textil sau carton, celuloză – soluții temporare ce ”scriu” concluzii valoroase în experiența ta dând loc diverselor variante, opțiuni în viitor;
- pentru agricultura în pământ, să ai un loc cu bălării si să dai voie buruienilor să crească, controlat, apoi încet, încet, parcă fără efort pentru că nu dorești o finalitate și o eradicare totală, să le rupi asternandu-le pat de protecție în jurul creaturilor verzi ce le dorești dezvoltate.
Irigare mai puțină, consum de apă mai mic, recipiente de apă suspendate, lipsă consum electricitate, pompe, tehnologie ci doar un volum controlat de apă ce curge când vrei, unde vrei printr-un sistem făcut mai bine și mai simplu. Acesta e alt subiect dar îl voi aborda în viitor împreună cu căi de a ”naște” apă din aer, din natură, din plante și mediu.
Filmul care urmează are vreo 10 minute și te duce într-o grădina care e departe de perfecțiune, cel puțin din punct de vedere estetic însă care a funcționat timp de 8 ani și iată, va funcționa bine și pe viitor, pe timp de seceta mare chiar, cum se preconizează deja în România.
Mulțumesc.
Cu drag, Cristian.