Da, nu suntem țărani. Suntem orășeni. La țară. Unii, cei mai mulți, habar nu avem cum să facem lucrurile pe aici.
Pentru că, de atâtea generații, am mâncat asfalt pe pâine, am zburat cu metroul, ne-am chinuit în câțiva metri pătrați, acolo găsindu-ne puterea și dorința de viață.
Da, ai dreptate, creatorii grupului Orășeni la țară nu sunt țărani și habar nu au avut, prea mult, de viața țăranilor, nu au nici acum pentru că nici țăranii nu mai sunt chiar țărani.
Dar chiar și așa, aici suntem Orășeni la țară, în principal, lor le-a fost dedicat acest grup de la început ca fiind demni reprezentanți ai urbei ajunși la țară.
Spuneam că nu avem habar de nici unele însă compensăm cu dorința, entuziasmul, pasiunea, uimirea, bucuria și tot ce ne înconjoară acum sunt pentru noi minuni.
Da, nu suntem țărani și nu suntem prea obișnuiți cu munca în grădină sau la câmp însă am strâns în noi multă dorință de mai bine.
Am strâns în noi visuri. Am suferit zeci de ani cum un țăran habar nu are. Și pentru asta scriu acum, ca să fie lucrurile clare.
Pentru ceea ce simțim acum suntem mult mai deschiși ca un țăran și suntem sau putem să fim mult mai harnici ca un țăran. Pentru că am strâns putere, cunoștințe, bani și chef.
Este motivul pentru care am avut și avem succes în grădină și pe câmp. Iată de ce suntem toleranți și deschiși tuturor, țărani sau orășeni, într-un final doar oameni.
Nu suntem limitați de tradiții și dogme. Nu ne opresc vremurile și vremea să mergem să ne atingem visurile.
Ne descurcăm. Mereu ne-am descurcat, ne-am descurcat în condiții mult mai grele, oare cum să nu ne descurcăm când totul – apa, soarele, pământul, animăluțele ne zâmbesc?
Scriu acum, repet, pentru ca lucrurile să fie clare – grupul Orășeni la țară reprezintă oamenii de la oraș ce trăiesc acum pentru un timp sau de tot, pentru totdeauna, la țară.
Imensa pătură a orășenilor sătui de stres, sirene și noxe ce înnegresc șoselele de zici că-s turcii și tătarii de pe vremuri, acum în weekend.
Orășeni la țară de weekend ce-și dau jos costumul impecabil sau fusta de afaceri, corporatiști dar și pensionari, tineri dar și bătrâni și îmbracă totul casual, lejer, de grădină cu un chef de zile mari ce nu are nicio legătură cu viața la oraș sau cu țăranii.
Totuși suntem singurii ce admitem fără rezerve sfatul țăranilor, este foarte posibil să ne placă tradițiile mai mult decât tradiționaliștilor și în mod sigur experimentele noastre depășesc limitele satului.
Iată de ce acest grup e frumos și e unic.
Pentru că de la început și până acum și cât vor fi păsărele în pomi și orizont de stele, suntem deschiși, toleranți, entuziaști și bucuroși de oameni, fie ei țărani sau orășeni, nu are importanță…
Cu drag, Cristian.