Mi-aș dori un președinte bun. Adică cum? În primul rând, am scris și mi-am dorit mereu, încă de pe vremea când era să dau ortul popii la revoluție – vreau un om care să nu mă mintă, să nu fure, să nu mă simt dus de nas, vreau un OM.
Simion a fost mereu Simion. Nu OM. Scandalagiu, oportunist, mincinos, perfid, viclean. Când te uiți la el nu știi cum stai. Nu știi ce-i poate pielea. Nu ai siguranța că-și ține cuvântul. Nu are atitudinea acelui prieten ce ți l-ai dori.
Simion e un om alunecos, știi, ca peștele ce crezi că-l ții în mâna ca apoi să-și facă loc, să alunece, să alunece din mână. Și în spațiul politic românesc, chinuit momentan de o politică de oportuniști, Simion se simte ca peștele în apă.
D-unde știu eu toate astea? De ce scriu așa ceva acum? E oare așa cum scriu sau aberez, nu am deloc dreptate? Poate greșesc că doar sunt om…
Dacă ți-a trecut prin cap să-l votezi pe Simion, chiar acum citind ce scriu e foarte posibil să-mi spui că bat câmpii, tu știind mai bine. Pentru că și tu ești ca mine și-ți doreșți un președinte mai bun. Tu chiar îl crezi pe Simion mai bun.
Pentru asta scriu acum. Pentru asta mă întreb mereu când scriu dacă nu cumva greșesc, dacă nu cumva am luat-o eu razna și nu lumea din jur, e un sistem foarte bun de a-ți întreba mereu ființa dacă totul e în ordine…
Dar NU. Nicidecum. Nu mi se pare că Simion e viclean. Nu am vedenii când spun că are un caracter impulsiv, agresiv. Nu cred că nu am dreptate când spun că Simion e oportunist.
Și sunt convins că Simion are un caracter josnic, că e în stare de trădare, că e în stare de ”lovituri sub centură”, că atacă pe la spate.
În același timp, același Simion îmi pare ca un cățel care latră dar nu mușcă. Sau ca un om căruia curajul îi lipsește și care dacă e abordat direct și fără echivoc, fuge. Un las.
Simion nu are coloana vertebrală. La figurat. Nu e ”drept”. Nu judecă cu egală măsură. De fapt, nu judecă deloc decât pentru el, în interesul lui, într-o manieră ce se vede cu ochiul liber.
Apoi, la urmă dar deloc neimportant, lui Simion nu-i pasă de oameni. Nu are empatie. Nu suferă când oamenii suferă. Nu se bucură când oamenii se bucură.
Asta, lipsa empatiei, numai ea singură și poate da măsura omeniei, a acelui OM ce-l doresc pentru a-mi președinte.
Dar destul despre Simion, e prima oară când scriu numai de el dar și ultima oară, nu merită.
La final, scriu iar și vreau IAR, poate și tu vrei la fel, când te gândeșți la cel ce ți-l dorești ca președinte. Vreau un om care să nu mă mintă, să nu fure, să nu mă simt dus de nas, vreau un OM.
Cu drag, Cristian.