Cel mai bun lucru pe care putea să-l facă președintele Nicușor Dan era să se ducă la conferință aia de pace a lu’ nenea roșcovan.
Nu ca să-l bage în seama și să-și asocieze numele și prestanța cu el.
Nu ca să pară mai aproape de MAGA.
Și nici ca să-i cânte în strune și să adere la aceleași convingeri.
Nici ca să se milogească sau ca să fie singurul președinte european rătăcit pe acolo.
Însă președintele ales s-a dus pentru România.
O mișcare atât de elegantă și abilă de care, recunosc, nu-l credeam în stare.
Acum să gândim un pic, cei cu chef de a face asta.
Cărei situații de mare interes îi era dedicată această întâlnire?
Gaza.
Ce țară din lume a fost apropiată și e apropiată atât de palestinieni cât și de israelieni?
Păi singură țară din lume unde și israelienii dar și palestinienii obișnuiau să existe, să fie studenți, să învețe, să se bucure de pace și atenție a fost și e România.
Studenții de ”ieri”, de la noi, arabi de peste tot, azi sunt maturi și foarte mulți aflați în funcții de conducere sau importante prin țările lor.
Iată un motiv extraordinar de important și care exista de la sine pentru ca președintele Nicușor Dan să fie acolo, în tot ceea ce are legătură cu Gaza.
Ajutor umanitar, reconstrucție, dezvoltare și mult mai multe.
Dacă stai mai bine să te gândești, ar fi fost ciudat să NU meargă în locul unde se decid treburi despre Gaza.
Deci cred că am răspuns destul de simplu și clar întrebării DE CE s-ar duce președintele Nicușor Dan la congresul de pace al lui Trump.
Acum să ne gândim CUM s-a prezentat președintele Nicușor Dan la acest congres.
În ce fel a fost asimilat de ceilalți?
Ne-a făcut de rușine sau, dimpotrivă, a fost la înălțime?
Îmi trece acum așa prin cap figura lui Simion, să spunem că ar fi fost ales președinte.
Și Trump spunându-i prim ministru.
”Nenea, nenea, stați un pic că eu sunt președinte, nu prim ministru, da?”
Că nu l-ar fi răbdat inima să facă altfel, s-o lase așa, să zâmbească și să fie tolerant și înțelegător cum a fost președintele ales.
Apoi seriozitatea.
Felul modest, concentrat și bine argumentat al președintelui Nicușor Dan, când a luat cuvântul, în engleză, fără să citească de pe vreo foaie sau notiță.
Asta n-ar fi fost posibil vreodată în cazul lui Simion.
Pentru cei ce cred că actualul președinte nu e la nivelul funcției, eu cred că funcția nu e la nivelul omului Nicușor Dan.
Singurul președinte consemnat succesiv de mai multe ori pentru cea mai bună performanță din lume la matematică.
Cred că e singurul președinte din lume cu un coeficient de inteligență atât de mare.
Și nu e ca și cum te naști președinte, nu, nicidecum.
Gândește-te, tu, care te fâstâcești în față unui străin sau tu care îți pierzi controlul în fața unui prieten, sau tu care nu ai putea niciodată să te adresezi la scenă deschisă pentru că ai trac, pentru că ai impresia că toți ochii ațintiți asupra ta au scos aerul din sală…
Gândește-te ce înseamnă să schimbi fusul orar.
Apoi să știi protocoale, multe, dar multe protocoale.
Apoi să fii așa, cot la cot cu unii dintre cei mai puternici oameni ai planetei.
Să faci poză aia cu Milei, președintele Argentinei.
Să fii lângă el, o prezența destul de importantă și atât de apropiată încât un om care s-a remarcat la conducerea unei țări de 10 ori mai mare ca a ta, recunoscut autor și foarte bun specialist în economie, acum președinte, să dea mâna cu tine ca de la egal la egal.
Și noi, care ne cam batem joc de valorile noastre.
Însă oamenii ăia, acei președinți au fost anunțați, știau că al nostru președinte Nicușor Dan e un geniu la matematică.
Așa încât felul lui de a se exprima, modul cum a pus problema la consiliul de pace, nu a rămas neobservat.
Pe puncte, concis, cu argumente, fluent, într-o engleză bună.
Azi scriu pentru cei ce-și bat joc de el.
Pentru cei care, fără niciun motiv, își bat joc de propriul președinte geniu, văzut atât de bine de unii dintre cei mai puternici oameni ai planetei.
Discrepanța asta, între valoarea celui mai bun dintre români și bătaia de joc a unora, dă dimensiunea de eroare a unei anume părți a societății.
Dar nu e numai atât.
Diferența dintre bătaia ta de joc și stima și respectul celor puternici arătate președintelui nostru, dă exact dimensiunea relei tale credințe sau proastei tale educații sau lipsei tale de discernământ.
În cazul unora, a celor foarte interesați ca România să nu aibă niciodată vreun succes, e dimensiunea trădării și a urii lor față de România și români.
Cu drag, Cristian.