Paulownia e un întreg univers într-un copac. Azi am să scriu un pic despre ceva mai puțin cunoscut căruia eu îi spun suc de Paulownia.
Dar să încep cu începutul. Era prin 2017 când, dornic de a crește ceva mai special în curte, îi zic iubitei mele, Antoaneta, de Paulownia. Ea zâmbește și-mi ”servește pe tavă” un răspuns la care nu m-aș fi gândit o clipă. ”Uite-l în grădina, avem.”
Mă învârt pe călcâie, îmi ridic privirile și da, fix aproape, la mică distanță de platforma betonată din față casei, ditamai copacul.
Mă uit la el, mă uit la frunze, mă învârt, îl miros, îl ciocănesc, compar pozele de pe net cu ce aveam eu și ajung la concluzia că așa e.
Uraaa!!! Aveam DEJA Paulownia, cadou, un copac de 7 ani. A trecut ceva timp studiindu-l până într-o zi de toamna când am zis gata, îl tăi să văd cum crește iar.
Îl tăi să-l mănânc că cică e bun la gust. Îl tăi să-l ard, să-l fierb, să-l cioplesc, să-l studiez. Prea multe citisem despre el și am luat-o științific, pas cu pas.
Întâi sună-l pe Sandu, vecinul de peste o casă, să vină să-l taie, că eu nu avem încă drujbă și nici habar de cum se folosește.
Vine Sandu vesel, ca de obicei și-mi zice – ”da’ ce-ai frate cu copacul, n-ai lemne de foc???”
Și se apucă Hercule, cum îi spun eu lui Sandu, să taie. Nu trec decât secunde și-l văd că sare într-o parte afurisind. Mă apropii și, ce să vezi? Din copac ȚÂȘNEA un lichid roșu ca sângele. Pun mâna, bag în gură, dulce rău, ziceai că-i suc de cireșe.
Trunchiul – vreo 40 cm diametru și o gaură transversală pe toată lungimea, ca o țeavă cam de 1 cm diametru din care bolborosea acel lichid dulce, roșu – sucul de Paulownia.
De atunci așa-i zic – suc de Paulownia.
Acum să-ți spun despre ce e vorba. Copacul de Paulownia acționează ca o pompă naturală extrăgând apa din subsol, folosind rădăcina principală pivotantă care se duce în adânc.
Crengile nu mai au acele canale prin ele. Pe măsură ce copacul se duce spre maturitate, cam pe la 10 ani, canalul se tot subțiază ajungând la jumătate de cm.
Sucul de Paulownia e folosit în medicina asiatică din cele mai vechi timpuri, apa e pură și plină de nutrienți, bună la gust, extrem de dulce.
Și-am încălecat pe-o șa și ți-am spus povestea așa.
Rămâne că tu să probezi și să experimentezi așa încât Paulownia să nu mai fie un secret, păstrat de unii fără discernământ, cu rea intenție, ci să fie o resursă extrem de valoroasă pentru viața ta la țară.
Cu drag, Cristian.