Umbla vorba pe vremea lui Ceaușescu că aveam bomba atomică.
Era așa ca un sentiment de mândrie și, în același timp, unul de groază.
Și nu erau vorbe departe de adevăr.
La Drobeta Turnu-Severin se producea apă grea și nu erau decât câteva ”puncte și o virgulă” până la a face o bombiță din aia rea de tot.
Dar multe se spuneau pe vremuri și cred că se spuneau mai ales pentru că nu aveau Internet ca noi.
Azi, Franța ne ”îmbie” cu arma nucleară și nu sunt foarte convins că ar fi o mutare bună.
Habar n-am dar, în loc să mă facă să mă simt mai bine, bombițele astea terminatoare mă fac să cred mai mult în matematică, statistică și probabilități.
Ca și cum cu cât avem mai multe cu atât mai mult crește riscul ca una să facă POC, din greșeală sau cum vrei să spui.
Așa că mai bine nu, mai ales pentru că armele de extincție în masă mi se par demodate și fără sens.
Ah, mi-ar plăcea un perete compact de drone, de la sol și până sus de tot, aia da.
Ar fi interesant un tun laser care nu are proiectile, și ăla mi-ar plăcea, însă arme nucleare, nu.
8 state europene deja au acceptat propunerea lui Macron – Danemarca, Suedia, Polonia, Olanda, Belgia, Germania, Țările de jos și Grecia.
Rusia nu e foarte fericită așa că a dat multiple declarații în sensul asta.
Și ar trebui să mă ghidez după asta – ce face Moscova nefericită ar trebui să mă facă să zâmbesc însă nu știu, habar n-am, în cazul asta parcă nu aș dori să am jucării din alea…
Tu ce crezi, care e părerea ta?
Mulțumesc, cu drag, Cristian.