Deci fii atent.
10 ani, după revoluție, n-am știut de capul nostru.
Ce democrație? Ce dezvoltare? Ce emancipare că noi am dat iama în toate și tot ca găinile când li se dă drumul în grădina.
Îți mai aduci aminte?
Dacă nu cumva te-ai născut între timp, după revoluție visam, eram într-un vis frumos în care ne imaginam că totul e posibil.
Vedeam deodată bunăstare.
Vedeam totul aici ca afară, ne imaginam că, schimbând pe ceaușescu și socialismul cu doritul capitalism, vom deveni instant Germania.
Nu s-a întâmplat așa.
Atunci, hoții au furat cu acte în regulă. În timp ce veneam de pe la turci și vindeam săpun pe la metrou, cei de la putere vindeau fabrici.
În loc să le modernizeze. În loc să le readucă pe drumul cel bun, ei vindeau fabricile mai ieftin decât vindeam săpunul la metrou.
Săpunul DURU care curăță… tot.
Apoi cei de la putere, pe cai mari, ”aranjând” ca totul să fie mai bine, făcând ”vrăji” să ne adoarmă, să ne spună că totul e bine, doar privatizăm.
V-am prins vrăjitoarelor!!! Îți aduci aminte reclama? Doar că noi nu am prins nimic, hoții și-au făcut în continuare de cap…
CPUN-ul era pe val…
Apoi au fost mineriadele, nu știu dacă cineva va uita așa ceva.
Apoi am repornit, timid, dar timid de tot, economia.
Apoi au fost crize financiare în toată lumea, momentul ”perfect” pentru a face din rahat bici.
Apoi, cătinel, încetuț, am început să ridicăm capul.
Apoi altele au venit, ne-au apăsat, în primul rând propriile greșeli de a avea încredere în tot aceeași hoți.
FSN – CPUN – PDSR – PSD șamd. Habar n-am, n-am niciun chef acum să văd evoluția psd-ului, doar îmi vin gânduri din trecut.
Am avut încredere în urmașii comuniștilor exact ca o fată naivă, virgină și încrezătoare.
Vina noastră, nu a altora.
Revin.
10 ani după revoluție, habar nu am avut de noi.
Apoi, 10 ani am fost timizi dar am început să mergem.
Am luat-o, tâgâdâm, pâș, pâș, la pas întâi.
Următorii 10 ani au venit și ei ca focu’.
Deja în ritm ale’..
Deja cu dor de ritm și sens.
Azi, alergăm.
Însă nu uita o clipă, atunci când ne compari cu Germania, Italia, Franța, America.
Ăștia aleargă demult, noi de maxim 15-20 de ani.
Ăștia fac maratoane peste maratoane, noi azi ne alegem pistele și cursele, azi ne obișnuim cu macadamul și aleile turnate frumos.
Și chiar și așa, eu cred că am arătat și arătăm ce putem.
Când Bucureștiul are PIBul mai mare decât Bulgaria sau Ungaria, când numai la București avem 30% din țară, când ne ”scuturăm” ca dintr-un vis urât amintindu-ne și de Brașov, Sibiu, Constanța, Cluj, Timișoara, atunci începem să fim mândri de noi.
Să zic din nou, că poate NU ai înțeles.
Noi 10 ani, după revoluție, nu am știut de noi. Apoi 10 ani am învățat să mergem, tâgâdâm, pâș, pâș.
Azi, la 37 de ani după revoluție învățăm să alergăm și vin unii să ne spună să ne comparăm cu cei ce ”aleargă” de sute de ani.
Eu sunt mândru de români și România.
Nu știu cum și nu știu când dar suntem tare bine.
Am mai spus-o și am s-o spun atâta timp cât simt, după ce mă plimb peste tot prin țară.
Niciodată nu ne-a fost mai bine ca acum și acum e momentul să fim recunoscători nouă înșine pentru că, chiar și așa, suntem unde suntem, adică bine.
Mulțumesc.
Cu drag, Cristian.