Vine unu’ la tine și te roagă ceva… nu știu… gen: se poate, te rog frumos, să mă ajuți să sap gropi din 2 în 2 pentru a îngropa morcovi prăjiti în formă de semilună???
Cazi pe gânduri și spui DA.
Vine una și-ți zice cu glas suav… știi, am auzit că ești specialist la împachetat mușuroaie de furnici în pungi ecologice, nu ai putea să mă ajuți să fac același lucru dar pentru cocoașe de dromaderi imperiali???
Din nou te scarpini în creștet, deja știi, îți spui de ce NU??? și te auzi rostind spontan – desigur, draga mea…
Vine altu’ stârnit de propria-i idee și-ți zice privind cu glas de speranță: am un proiect început de curând, import gânduri bune cu tona și am nevoie de transport și depozitare.
Deși sunt ușoare, sunt atât de multe încât nu mai am loc unde să le pun și încerc să le mut repede-repede până nu mi le ia cineva…
Deja doborât de importanța misiunii, rostești în mod automat – desigur, de ce nu…
Și timpul trece, timpul tau…
Vezi tu, n-am nimic împotriva morcovilor sau a cocoașelor sau (mai ales) a gândurilor bune… am însă totul împotriva slăbiciunii tale de a fi câteodată incapabil să rostești un simplu NU.
Încerci să fii drăguț, ți-e greu să spui nu, ești covârșit de importanța sau cuvintele frumoase ale celui ce cere, ești atins în propriul orgoliu de faptul că ți se cere ajutorul.
Nu mă înțelege greșit, când ți se cere ajutorul, dă-l… însă nu în detrimentul vieții tale. Să știi că știu perfect ce gândești acum – da, ai dreptate, nu ești singur, și eu sunt ca tine.
Mi-a fost și-mi este greu să refuz însă fii atent chestie că eu nu am înțeles-o până n-am despicat-o un pic: poate pierzi 5 minute ajutând, ba chiar uneori în viață se întâmplă să ajuți un om o clipă și să salvezi o viata…
Însă, mai mereu ajutorul cerut presupune mai mult, sunt exemple diverse, pot fi ore, pot fi zile, în unele cazuri chiar mai mult.
Pune totul cap la cap și nu mai fi mirat de ce bunul samaritean din tine moare de somn seara când ajunge acasă în timp ce exact aceia ce se pricep atât de bine să roage, dorm duși.
Nu vreau să fiu nici rău și nici ironic, nici insensibil și nici înverșunat însă au existat și există oameni în jurul meu care ”mă ajută” să fiu adevărat primind un simplu NU rostit simplu.
Ei mă roagă, eu zic NU, când vin din nou deja e clar – sunt terogologi profesioniști și intuiția mi se bucura…
Hai să-ți zic iar cât mai simplu: tu adeseori nu-ți contabilizezi timpul corect, folosind mai mult pentru oameni (care poate nici nu merită) decât pentru tine.
Asta într-o epocă a vitezei, a stresului, a lipsei timpului personal pentru tine și familia ta. Când dai altuia din timpul tău, iei de fapt din cel al iubitei, sau copilului tău. Nu e egoism, e realitate.
M-a interesat în primul rând să înțeleg de ce fac asta, ce sentimente și trăiri am când spun DA sau când spun NU, apoi să găsesc căi ca să împac ”si varza și capra”.
Ți-e greu să spui nu pentru că ești OM. Este în firea noastră de ființe umane această bucurie a ajutorului. Și da, psihologia spune că ajutăm luând din propriul timp adesea fără discernământ.
Ți-e greu să spui nu pentru că deja vezi ochii celuilalt dezamăgiți, îi auzi deja gandurile, si nu sunt dintre cele mai bune… în totală opoziție cu cele în cazul în care l-ai ajuta.
Ți-e tare greu să spui nu mai ales în public, în cadrul unui grup, mai ales dacă ideea generală în acel grup este una inversă ideii acestui articol. Și te duce ”apa”, ești în centrul atenției, puterea anturajului își spune cuvantul…
Ți-e frică să spui nu de teama consecințelor în viitor, da, știu că te uiți urât la mine da’ ăsta e tristul adevăr. Ți-e frică de confruntări directe, crezi că vei pierde prietenii, interese, conjuncturi, neștiind că de fapt e invers.
Multe alte motive pot să-ți treacă prin minte, totul va fi instant și va trebui să judeci repede pentru că terogologul știe să nu-ți lase nicio șansă.
Nu-ți va da telefon spunându-ți despre ce e vorba, nu-ți va lăsa timp de gândire ci va dori un răspuns pe loc. Va folosi avantajul surprizei, va evoca urgența și importanța. Nu uita…
Dar, într-un final, astea sunt doar idei în capul tău, nimic nu are consistență.
Singurul lucru care într-adevăr contează este felul în care spui acel nu.
Însă înțelege, te rog, pentru a fi în stare să spui nu în felul în care încerc să te inspir, va trebui în primul rând să înțelegi că există priorități, că ai dreptul, exact ca orice ființă umană să uzezi de propriul timp pentru propriile-ți nevoi.
Simplu, e timpul tău și e indivizibil, nerepetabil, finit…
Deci hai să învățam să spunem nu. Mie sincer mi-a luat timp, a fost ciudat însă, după un timp mi-am dat seama uimit ca oamenii nu s-au supărat, nici nu au plecat, nici nu mă vorbesc, nici nu mă prețuiesc mai putin…
Ba dimpotrivă, respectul a crescut, în afaceri exact – valoarea muncii sau ajutorului meu plătit s-a înzecit.
Nu uita te rog și de terogologii inconștienți, amatori, de fapt ei sunt cei mai mulți fiind la rândul lor victimile altor terogologi mai amatori sau nu…
Te rog nu exagera, nu trece în cealaltă extremă în care nu mai știi decât de NU.
Dacă te regăsești în rândurile ce tocmai le-am scris uite ce poți face. Poți spune simplu: nu mă pot integra în proiectul tău chiar acum, până nu termin proiectele mele curente.
O cale simplă de a vedea cât se poate de clar dacă acel proiect are consistență, dacă moare după 3 zile e clar. Sau dacă ajutorul scontat e atât de personalizat încât numai tu îl poți oferi. Sau dacă oricine l-ar putea oferi dar nimeni nu se grăbește…
Sau : ah ce mi-ar place să fac asta dar uite că… și găsești tu un motiv, nu e nevoie să minți, tu chiar ai treabă, familie, copil, grădiniță, școală, casă, mamă, tata, cățel, pisică, găini, grădină, lecții, meditații, rate, a două slujbă, dosare acasă, etc etc
Sau: dă-mi un timp de gândire și ținem legatura… poate asta nu sună a nu, sună a poate, dar în mod sigur îți oferă avantajul de a avea mai multe informații. Asta mai ales dacă persoana respectivă e sinceră, vei observa imediat bucuria acelui ajutor chiar dacă e oferit să zicem peste câteva zile.
Dacă însă face fițe și figuri este (iar) extrem de clar.
În afaceri poți spune (dacă e vorba de o propunere de finanțare de exemplu) că tu de fapt nu cauți oi ci vaci, tot cu patru picioare, asta lăsând o portiță deschisă posibilelor propuneri viitoare.
O altă variantă foarte bună este aceea în care zici simplu (da, asta alterează ego-ul)… uite nenea X, eu nu sunt cea mai bună persoană pentru a te ajuta (cu bani mai ales) … ca tocmai n-am…ce ar fi să-l ”terogologi” pe mister Y???
Ultima variantă e acel nu, nu pot, fără motivație, fără explicație dar atât de hotărât totuși fără încărcătură emoțională spre cel ce cere, tocmai pentru a nu înțelege greșit că el ar fi cauza.
Însă când nu spui despre ce e vorba dar lași să se înțeleagă că nu respectivul e de vină, fii sigur că acel cineva va fabrica el însuși un motiv să te scuze. Simplu, așa fac oamenii.
Nu aș vrea să termin fără să-ți spun ceva.
Un om poate suferi, tu care ai mai suferit știi deja cum e. Acel om poate fi alinat, ajutat de tine mai bine decât oricine altcineva.
Nu de mult am avut un astfel de caz. Un bărbat sătul de fițele nevestei, cu gând de divorț și neștiind saracu’ ce înseamnă aia.
Vedea deja copii cu el (minori), se gândea deja la inginerii financiare fără fundament, pur și simplu abera frumos.
Mi-a luat juma’ de zi dar cred că nu va uita niciodată. Nu cred că era cineva lângă el să-l ajute. Nu avea pe nimeni de felul ăsta. Era terminat, judeca cu nervii, privea în gol bântuit de fantasme.
Azi sunt împreună. Și mă bucur pentru asta. Într-un fel ce nu are nici o legătură cu acest articol.
Tu însă știi mai bine, eu doar îți spun acum, după 1400 de cuvinte, cu speranța că asta îți va face viața mai buna… de ce NU???
Să ai o zi plină de înțelepciune!
Cu drag, Cristian.
Citește și Veșnic tânăr
Cristian Neacșu mă numesc și scriu despre cum poți câștiga bani pe internet, marketing si promovare pe net, despre viață și autodezvoltare și chiar poezii dar ador să scriu și despre viața la țară, paulownia, găini, câini, electronică și tot ceea ce e tehnic și util oamenilor.