Un sfat de-o șchioapă

….mi-ai apărut în vis, neverosimil de frumoasă… gândurile mi-au luat-o razna parcă înveselite de imaginea ta… fiori fierbinți cu aripi de puf mestecând un vis alene, mi-au desăvârșit făptura ta, tremur de inimă îmbălsămată-n amestec de iubire m-a trezit deodată cu un mult prea mare torent de sentimente izbucnite ad-hoc din inima noastră…

….am tresărit deloc surprins și zâmbetul mi-a înflorit grăbit, m-am rezemat alene într-un cot și totul era parcă luminat de lumina ochilor tăi, lumini calde roșiatice amestecate cu luciri verzi de stele, m-am răsucit pe-al gândurilor siaj și mi-am lăsat spiritul s-o ia la vale crezând că-i un derdeluș de iarnă,  așteptându-te la capăt, goală de umbre și despuiată de viziuni de singurătate…

….și alegând la vale, alunecând spre zare, am zărit o poartă… una larg deschisă cu stâlpi de lemn încrustat de liane vesele ce-și șopteau la ureche versuri de dor… murmurul părea că vine de undeva din interior și când m-am uitat mai bine mi-am dat seama că e poarta inimii tale, larg deschisă și veșnic aprinsă-n imaginația ființei mele toropită de un vis așa de frumos….

Vezi tu, astea-s câteva din gândurile mele, gânduri ce construiesc o realitate neîntâmplată incă și uite așa m-am gândit să le împărtășesc cu tine din dorința de a-ți da … un sfat de-o șchioapă…

Când ești plecat departe și pare că ești pierdut în contemplarea unor realități alternative, nu strică să iei o foaie de hârtie și să scrii, să lași să-ți alerge gândurile slobode așa cum fac eu acum când tastele astea par că au viața lor alergând să-ți ducă un pic din inima mea…

Sau și mai bine, de fapt asta e terapie de grup și metodă alternativă, dacă vrei într-adevăr ca acele gânduri să prindă viață și să te uimesca cu strălucirea realității lor, poți face ceva extrem de simplu – doar fugi pe un blog, sau pe facebook, aiurea și virtual și încredințează cu sinceritate acele gânduri oamenilor ce-ți sunt în jur.

Vei trezi alte gânduri, vei identifica și exacerba o reacție ce eu am văzut-o de atâtea ori făcând minuni încât într-un final vei fugi cu ”jucăria” primită în ”camera” inimii tale uimit de valurile de lucruri neobișnuite ce ți se întâmplă.

Sunt multe motivele pentru care-ți spun să faci asta, poate ești singur și simți nevoia oamenilor, a prietenilor ce prin prezența lor alungă stafiile trecutului, prezentului și viitorului, poate ești într-un moment din viață de mare cumpănă când oamenii pot vindeca prin cuvinte și fapte o rană ce sângerează…

Sau poate pur și simplu te mână curiozitatea sau spaimele sau poate copilul din tine chiar vrea să știe… oare ce se va întâmpla???

Sau poate cauți sufletul pereche și există în tine aceea scânteie ce nu vrea să moară și dorește să ardă vâlvătaie în focul pasiunii…

Ai astfel șansa, ți-o dai singur, de a găsi ceva, de a-ți potoli setea de neobișnuit, de a simți cum oamenii sunt probabil acel panaceu universal ce ne fac să ne simțim atât de oameni.

Sau poți să nu faci nimic, poți ține în tine toată această foame de absolut și astfel, prin lipsa de comunicare a propriilor trăiri, să-ți găsești o ”moarte” lentă, pulbere fină, măcinată, a propriilor vise….

Nimic din ce-ți spun nu a trecut pe lângă mine, ani la rând am măcinat gânduri, am ales NIMIC și am sperat TOTUL pentru a-mi defini într-un final propria ființă PRIN OAMENI.

Știu, ai nevoie de un pic de curaj, te cred, s-ar putea cineva să râdă în delir, am auzit, nu trebuie să strigi la mine, oamenii sunt răi și puși pe făcut mișto…

Oare????

Oare cineva într-adevăr OM nu va simți dorința ta de a-ți depăși propriul abis??? Oamenii sunt cele mai interesante animale, ei simt TOT, nimic ce nu există nu e de luat în seamă și tot ce erupe și definește adevărul, cu greșelile și șovăielile lui, este atât de căutat încât să nu te miri dacă ți se va întinde nu o mână ci EI se vor simți onorați de ”vraja” ta…

De asta îți spun, cale de un sfat de-o șchioapă, scrie-ți sufletul oricum, secolul 21 este definit social, blogurile și rețelele de socializare există pentru tine, zeci de mii de kilometri nu mai există, o româncă și-un american la Paris e ceva banal, un gând bun plecat din Malaiezia poate uimi un latin de România și totul se întâmplă chiar acum…

Cu drag, Cristian.