Dă-mi Doamne mintea cea de pe urma… așa sună câteodată ființa ta.
Cum vine asta???
Viața și valurile ei, spune-le experiență sau experiențe, simte-le ca pe niște mici lucruri dulci sau amare sau câteodată chiar fără gust… exiști, trăiești și ți se întâmplă una-alta și totul te duce la o concluzie.
Concluzie care te face mai deștept. Sau nu mai deștept, că asta deja ești nativ, ci mai cu experientă… mai cu ”mintea ce de pe urmă”
Azi mi-a trecut așa un fel de gând să-ți scriu un pic. Să scriu despre valoarea experienței, despre frumusețea ei și mai ales despre cum mi se întâmplă mie să cad pe gânduri la fulgerul necruțător al unei idei cum că dacă aș fi știut, sau dacă aș mai putea face încă o dată… etc etc.
Vezi tu, eu cred că viața mea e un proces lung din mici sărituri în sus și în jos…inainte sau inapoi… uite, nu am să mă gândesc azi decât la acele sărituri înainte în experiență, și în înțelepciune.
Experiența care o am nu poate exista decât prin acest proces superb de învățare, de cunoaștere, de greșeli, căzături, luări de la capăt și nerenunțare a unei direcții.
Nu ai cum să fii mai înțelept dacă te izolezi, dacă nu te lași dus de valurile vieții, este imposibil să vii la mine și să-mi spui ca știi ceva fără să simt cum tu te-ai amestecat cu acel lucru, cum ești ”mânjit” de culoarea acelui lucru…
Mulți oameni vorbesc, puțini oameni fac ceva…
De obicei, cei ce știu cum să facă, care au mai făcut și care în urma acelei acțiuni au căpătat o experiență… ei bine, acei oameni sunt mai tăcuți, au așa o siguranță interioară și nu de puține ori zâmbesc la hilarele păreri ale celor din jur bazate doar pe vorbe, pe supoziții, pe imaginație și vis, de fat nofondate pe nimic.
Iată cum ”mintea cea de pe urmă” îți da SIGURANȚA pasului hotărât în vâltoarea vieții. Nu ai cum să ”cumperi” această încredere. Nu ai cum să cumperi experiență. Experiența de viață te ”cumpară” pe tine, te înnobilează și te face ceea ce ești.
Aceste lucruri nu pot fi cumpărate cu bani, uite gândește-te că ar fi un curs de cățărat pe lună și tu și eu și încă 100, asta ne punem în gând să facem.
Nu toți vor termină cursul, nu toți vor termina aventura la fel de repede și de bine, unii vor renunța, alții vor strânge din dinți și-și vor urmări umbra tăcută, șiroind de transpirația voinței și vor desăvârși o cale ce se va lăsa așternută în viață ca o uimitoare experiență.
Una cu ei înșiși și una cu luna. Nu știu exact care are mai multă valoare și mă îndoiesc că pot fi redefinite separat.
Cristian Neacșu mă numesc și scriu despre cum poți câștiga bani pe internet, marketing si promovare pe net, despre viață și autodezvoltare și chiar poezii dar ador să scriu și despre viața la țară, paulownia, găini, câini, electronică și tot ceea ce e tehnic și util oamenilor.